Sfaturi pentru ingrijit reptile cu oase fragile

Putina lume stie sau isi poate inchipui ca una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confrunta reptilele „domestice", de companie, este cea a degradarii osaturii. In principiu, cand ne gandim la un sarpe sau o iguana, ni le imaginam cum ies din cele mai ascunse cotloane ale pamantului, cautand extaziate bataia soarelui ca sa-si incalzeasca sangele rece. De fapt, acest comportament le influenteaza in bine starea de sanatate pe mai multe planuri, nu doar prin cel al dezmortirii circulatiei sanguine.

Boala metabolica a oaselor la reptile este, de fapt, un grup de afectiuni: rahitism, osteporoza, osteomalacie si osteodistrofie fibroasa. Acestea sunt provocate de un dezechilibru al metabolismului calciului, fosforului si vitaminei D3 si apar mult mai frecvent la reptilele care se hranesc cu plante si insecte; dintre acestea, iguanele par a fi cele mai afectate. Serpii – despre care nici n-ai zice ca au vreun os in corp - o duc, din contra, cel mai bine datorita regimului lor alimentar care include si vietati inghitite cu tot cu oase.

Factorii care favorizeaza aparitia afectiunilor degenerative osoase sunt:

• Conditiile de mediu necorespunzatoare, adica lipsa expunerii la raze ultraviolete sau, din contra, expunerea la raze UVA si UVB cu lungimi de unda nepotrivite nevoilor lor (cand sunt folosite mijloace de substituire a luminii naturale) si temperatura scazuta la care sunt tinute aceste animalute de companie cu sange rece a caror digestie depinde de caldura. Daca expunerea la temperaturi nepotrivite se prelungeste, organismul lor nu poate digera corespunzator hrana si nu-si poate extrage nutrientii necesari.
  
  
• Alimentatia deficitara, lipsita de diversitate, care abunda in nutreturi cu un continut ridicat de oxalati (spanac, patrunjel) sau de fosfor. Oxalatii se combina cu calciul in organismul reptilei, formand compusi stabili din punct de vedere chimic, ceea ce impiedica utilizarea adecvata a acestui mineral pentru sustinerea scheletului; fosforul in cantitati mari saboteaza, de asemenea, fixarea calciului in oase. De asemenea, hrana bogata in grasimi reduce absorbtia calciului in organismul reptilelor, iar hrana prea bogata in proteine genereaza un ritm de crestere foarte rapid, impiedicand organismul sa asimileze calciul din alimentatie, cu urmari negative la nivelul mineralizarii oaselor. Aceasta situatie este intalnita cel mai frecvent in cazul broastelor testoase apa crescute ca animale de companie.
  
  
• Patologiile asociate: tulburari digestive care impiedica asimilarea calciului si vitaminei D, precum si a celorlalti nutrienti care isi aduc aportul la fixarea calciului in oase; tulburari hepatice sau afectiuni renale care se manifesta si prin excretia calciului in urina; hiperparatiroidismul secundar, ce apare pe fondul unui deficit de calciu corelat cu un exces de fosfor, care se manifesta prin secretia unui hormon ce mobilizeaza calciul din oase.

Afectiunile din grupul acestor boli de oase metabolice pot fi identificate dupa urmatoarea simptomatologie: umflaturi la nivelul oaselor lungi ale membrelor, umflarea maxilarului inferior de ambele parti, arcuirea coloanei vertebrale si aparitia de noduli la nivelul acesteia, inmuierea carapacei, fracturi, paralizii, letargie, constipatie, anorexie. E posibil, de asemenea, sa apara si tremor muscular sau convulsii, intrucat calciul este implicat si in activitatea musculara.

Bineineteles, cu cat animalutul ajunge mai repede la medicul veterinar, cu atat boala poate fi vindecata intr-o mai mare masura. Insa, de cele mai multe ori, deformarile aparute deja la nivelul coloanei sau membrelor sunt ireversibile.

Ce poti face pentru reptila ta cu probleme de oase? Iata cateva sfaturi de la specialist:

• Corecteaza-i si diversifica-i alimentatia;
• Administreaza-i preparate pe baza de calciu;
• Creeaza-i conditii de mediu propice, regland temperatura mediului ambiant, precum si programul de expunere la raze UV;

Prin urmare, expunerea la soare este de maxima importanta pentru reptile. Nu doar ca sa „se incalzeasca" – dupa cum se spune in popor – ci pentru mentinerea starii de sanatate la cote bune. Astfel, in functie de lungimea de unda a razelor ultraviolete, beneficiile pentru reptile sunt urmatoarele:

• Pentru sinteza vitaminei D3 atat de necesara atat pentru fixarea calciului in oase, cat si pentru sustinerea sistemului imunitar, aceste animalute au nevoie de raze UVB;
• Pentru stimularea apetitului, a activitatii de reproducere si a comportamentelor sociale, reptilele au nevoie de expunere la raze UVA.