Ariciul pitic african

Ariciul pitic african (Atelerix albiventris) este un mic mamifer insectivororiginar din centrul si estul Africii. Acesta traieste in savane si campuri cultivate. Specia este destul de raspandita in salbaticie si nu are nevoie de masuri speciale de protejare.

Mult mai mic decat varul lui european, cu o lungime intre 15 si 25 cm si o greutate intre 250 si 600 g, ariciul pitic african castiga rapid teren in randul animalelor de companie.

In captivitate s-au obtinut prin mutatie si selectie mai multe varietati coloristice in afara de cea clasica, varietati precum albino, amelanistic sau baltat.

Sursa imagine

Sursa imagine

Sursa imagine

Hranirea ariciului pitic african

In natura a ariciul pitic african se hraneste preponderent cu insecte, dar ocazional mananca si melci, soparle, serpi sau mici vertebrate. Uneori consuma si plante. Acest animal are o mare toleranta la toxine fapt care ii permite sa manance animale veninoase cum ar fi serpi sau scorpioni.

In captivitate se poate hrani cu mancare speciala pentru arici sau cu mancare uscata de pisici drept hrana de baza si se poate suplimenta dieta cu hrana umeda si insecte vii.

Mediul in care trebuie tinut ariciul pitic african

In pregatirea custii trebuie sa tinem cont in primul rand de cateva aspecte:

• Este un animal predominant nocturn, iar cusca trebuie sa fie dotata cu locuri unde sa se ascunda si sa doarma. Fara aceste ascunzatori se va stresa.
• Este un animal foarte activ care poate parcurge cativa kilometrii intr-o noapte, deci are nevoie de o cusca spatioasa. In lipsa spatiului de miscare si in urma unei diete bogate poate deveni obez.
• Este un animal care se bazeaza primar pe simtul olfactiv. Nasul este foarte sensibil si tot timpul umed. De aceea se vor evita cu desavarsire asternuturile care genereaza praf sau care I se pot lipi de nas.

Temperatura optima pentru arici este intre 24 si 30 °C. La temperaturi mai mici de 20 °C poate intra intr-o stare de hibernare, iar peste 35 °C intr-o stare numita estivatie. In ambele cazuri este vorba mai degraba de un mecanism natural care ii permite in salbaticie sa treaca peste perioade cu hrana putina decat de neputinta de a regla temperature corpului.

Imperecherea ariciului pitic african

Femelele de arici sunt fertile pe toata perioada anului, iar ovulatia este influentata de prezenta masculului care o curteaza cu o serie de sunete asemanatoare unor ciripituri. Dupa o gestatie de 30-40 de zile femela naste in jur de 5 puisori (ocasional pana la 10). Pielea puilor nou nascuti este umflata, iar tepii nu sunt aparenti. In scurt timp pielea incepe sa se contracte si tepii devin aparenti, incepand sa se intareasca.

Puii sunt intarcati in jurul varstei de 6 saptamani, iar pe la 3 luni incep sa se maturizeze sexual. In natura traiesc in medie 3 ani, dar in captivitate pot ajunge pana la 10 ani.

Aricii comunica printr-o serie de sunete asemanatoare unor chitaituri, ciripituri, maraituri sau stranuturi. Cand se simt amenintati se strang ghem pentru a proteja capul si picioarele si cu ajutorul muschilor de pe spate isi ridica tepii. De asemenea pot pufni si sari in incercarea de a intepa potentialul pericol.

Daca animalul este stresat si incearca sa ne intepe, este bine sa il lasam sa se calmeze intr-un loc intunecos si linistit, sa ii vorbim incet si sa il mangaiem usor cand se relaxaza.

In concluzie...

Desi nu sunt animale greu de intretinut, cu aricii trebuie sa socializam zilnic. Tratati cu rabdare si afectiune, prietenii nostri teposi invata sa nu se mai sperie de noi si accepta sa fie atinsi fara sa mai riposteze.