Politica Cookie-uri

Acest site folosește cookie-uri. Unele dintre ele sunt esențiale, în timp ce altele ne ajută să ne îmbunătățim experiența. Puteți utiliza acest instrument pentru a modifica setările cookie-urilor. Click aici pentru a afla mai multe despre cookie-uri.

Informatii si sfaturi
0731.777.797
0Item(s)

Nu aveti nici un produs in cosul de cumparaturi

Product was successfully added to your shopping cart.

Dihorul ca animal de companie

Dihorul (Mustela putorius furo) este un
animal care a fost domesticit de mai bine de 2000 de ani, speculandu-se dorinta
lui necontenita de a vana iepuri si rozatoare mici. Nu se stie exact daca se
trage din dihorul salbatic comun (Mustela putorius putorius) sau din dihorul de
stepa (Mustela eversmanni).

In ceea ce priveste numele in latina,
acesta rezulta dintr-o asociere haioasa de cuvinte care descriu foarte bine
caracterul animalului: "mustelaʺ vine de la ʺmusʺ- soarece si inseamna apartenenta
la un grup de vanatori de soareci-mustelidae, ʺputoriusʺ face referire la
mirosul de mosc pe care il elimina, iar ʺfuroʺ deriva din ʺfuronemʺ-hot si face
referire la obiceiul de a fura si ascunde lucruri.

Domesticirea dihorilor

Dupa cum am spus, istoria domesticirii
speciei are mai bine de 2000 de ani, insa nu se stie exact unde si cand a
inceput in Europa. Totusi, aceasta istorie este in stransa legatura cu
raspandirea iepurelui de vizuina atat in forma salbatica cat si cel domesticit.

Oamenii au exploatat talentul de vanator
al dihorului dresand exemplare sa goneasca iepurii din vizuina ca mai apoi sa
fie omorati la suprafata de caini sau prinsi in plase. Practicarea acestui tip
de vanatoare este in prezent in scadere, ea mai fiind prezenta doar in anumite
zone rurale din Europa, cu precadere in Anglia.

De asemenea, dihorii au fost crescuti si
pentru combaterea rozatoarelor mici precum soarecii si sobolanii in gospodarii sau pe
vase. Astfel au ajuns in Statele Unite, unde pana la aparitia otravurilor
specializate pentru rozatoare existau firme care faceau deratizare cu ajutorul
dihorilor si al cainilor terrieri.

Dupa aparitia otravurilor raticide si
avand in vedere comportamentul agresiv catre animalele mici pe care le
considera prada, popularitatea dihorului in gospodariile rurale a inceput sa
scada, dar totodata a aparut interes pentru cresterea lui ca animal de companie
datorita naturii curioase si firii haioase.

In prezent este foarte popular in Statele Unite, Japonia si Noua Zeelanda, iar popularitatea in restul tarilor este in
crestere. Plecand de la exemplarele in
culoarea ancestrala prin selectarea mutatiilor aparute natural s-au format mai
multe culori.

Ingrijirea dihorilor

Ingrijirea dihorului nu este una dificila,
dar totusi necesita timp de socializare. Fara acest timp animalul pur si simplu
se salbaticeste si poate incepe sa muste. Dihorul doarme mult, se joaca,
mananca si isi face nevoile in acelasi loc ca o pisica, dar se poate atasa de
stapan precum un caine si chiar poate fi plimbat in lesa.

Datorita felului agresiv in care se
joaca nu sunt recomandati in preajma copilor mici sau a animalelor de mici
dimensiuni, totusi se pot socializa cu succes cu carnivore mai mari cum ar fi
cainii si pisicile.

De asemenea trebuie sa tinem cont si de
mirosul potent pe care il elimina. Acest miros poate fi diminuat considerabil
prin castrare si eliminarea glandelor perianale responsabile de acest miros.

Dihorul se poate spala asemeni unui caine, aproximativ la o luna folosindu-se sampon special care sa ii indeparteze mirosul specific.

Acomodarea dihorilor in noua casa

Dupa rezolvarea acestui inconvenient
trebuie sa ne ocupam de acomodarea animalului in casa noastra. Avem nevoie de o
cusca incapatoare, cu bare puternice si apropiate deoarece dihorul este foarte
mobil si se poate strecura prin orificii foarte mici. In cusca vom pune un
asternut de calitate pentru rozatoare si o eventuala litiera, cunoscut
fiind faptul ca isi fac nevoile in acelasi loc.

Cusca poate fi dotata cu casute, polite
din lemn si cu hamace. De asemenea pot fi adugate jucarii mici pentru caini. Avand
in vedere natura nocturna si crepusculara a animalului lumina nu trebuie sa fie
foarte puternica in zona custii.

Dieta dihorului in captivitate se
aseamana cu a pisicii folosindu-se atat mancare uscata cat si umeda cu continut
de proteina ridicat si continut de grasime scazut. Unii posesori ofera si
carnuri crude animalelor lor si ocazional chiar rozatoare vii.

In concluzie...

Dihorul poate fi alternativa
ideala a animalelor clasice de companie
precum cainele sau pisica, dar nu necesita atat de mult timp ca acestea, fiind aproape la fel de usor de intretinut ca rozatoarele. El ofera vietii noastre, pe langa bucurie, o nota de excentricitate!

Sursa imagine 1

Sursa imagine 2

Lasa un comentariu

Sorry, you must be logged in to post a comment.