Zooterapia, salvarea celor suferinzi

In tot mai multe tari de pe glob, animalele de companie sunt folosite pentru ajutarea persoanelor cu probleme de sanatate sau dizabilitati. Nu este o „moda" sau o inovatie in domeniul terapiei de recuperare, ci o solutie inspirata de instinctele umane ale celor mai vechi timpuri, atunci cand omul se folosea de comportamentul animalelor pentru a culege informatii despre mediu in vederea mentinerii starii de siguranta sau a detectarii unei posibile amenintari la adresa lui.

Zooterapia este potrivita atat adultilor, dar, mai ales, copiilor, care gasesc in animalul de companie un prieten care nu judeca, nu critica, cu care comunica pe baza de afectiune si care induce micutului suferind o stare de liniste, siguranta si bunastare, un context emotional propice pentru schimbari personale si vindecare.

Amelioreaza dizabilitatile fizice si psihice

Aceasta terapie poate fi folosita in cele mai diverse tipuri de probleme de sanatate, de la afectiuni fizice si pana la tulburari psihice sau emotionale:

Dizabilitati fizice: pareze, paralizii, lipsa de coordonare la mers, afectiuni ale coloanei vertebrale, afectiuni cerebrale, lipsa vederii sau auzului;

Deficiente mentale intalnite in: autism, sindrom Down si tulburari emotionale: depresie, anxietate, fobii, stres post-traumatic, izolare.

Copiii cu dizabilitati au o stima de sine scazuta, prin urmare, le este mult mai usor sa lege o relatie cu un animal decat cu o persoana de aceeasi varsta. Din aceasta interactiune rezulta o multitudine de beneficii pentru pacient, atat la nivel fizic, cat si psihic si emotional. La nivel fizic, zooterapia incurajeaza miscarea, imbunatateste postura, determina copilul sa se intinda, sa apuce anumite obiecte (avand ca efect imbunatatirea coordonarii motorii, dar si a concentrarii), creste flexibilitatea si tonusul muscular.

Iar imbunatatirile care apar in conditia copilului cu dizabilitati sunt incredibile:

• copilul percepe animalul de companie drept un prieten, astfel incat scade sentimentul de izolare si instrainare;
• creste stimularea mentala, inclusiv abilitatile de atentie si interactiune verbala;
• incurajeaza comunicarea, ajutand copiii sa depaseasca dificultatile de vorbire si pe cele emotionale; este imbunatatita comunicarea copiilor atat cu animalele, cat si cu alti copii sau cu adultii;
• creste interactiunea sociala si gandirea pozitiva;
• reduce agresivitatea, furia;
• promoveaza increderea in sine, dar si in ceilalti, independenta, responsabilitatea;
• imbunatateste comunicarea non-verbala;
• creste nivelul de beta-endorfine, substante ce sunt implicate in scaderea durerii inflamatorii sau lezionale; simpla atingere a unui animal are ca rezultat declansarea acestor hormoni, iar copiii relaxati sunt mult mai deschisi sa accepte anumite situatii si sa participe activ la activitatile din jurul lor.

Nu orice animal se preteaza pentru zooterapie

Principiul de baza pe care functioneaza zooterapia este distragerea atentiei copilului de la propriile probleme si concentrarea asupra animalului. Iar animalutele folosite in aceasta terapie au fost instruite sa primeasca comenzi intr-un anumit fel sau sa raspunda in anume situatii; de exemplu, un caine poate avea nevoie de o perioada de instruire de pana la doi ani pentru a se preta pentru acest rol solicitant.

Pentru a putea intra in acest program de instruire, animalul trebuie sa fie sanatos si sa aiba un temperament bland, iar bunastarea lui fizica si psihica este o conditie obligatorie pentru succesul terapiei. Daca se constata ca animalul nu se simte confortabil sau da semne de stres, frica, disconfort, surmenaj, terapia este intrerupta, pentru ca partenerul necuvantator sa aiba parte de repaus. Este foarte important ca si copilul, si animalul folosit in terapie sa se simta bine in aceasta relatie care, cu timpul, ajuta sa capete incredere si motivare pentru a obtine anumite rezultate.