Teckel cu Par Sarmos

Aceasta rasa a devenit populara in Statele Unite la inceputul secolului 20, dar a cazut in dizgratie in timpul Primului Razboi Mondial. Dupa razboi, crescatorii americani au recreat puritatea rasei cu exemplare importate din Germani si astfel Teckelul a devenit din nou popular. Face parte din grupa cainilor de vanatoare.


Teckelul este un animal de companie dragostos si jucaus, potrivit pentru multe familii, chiar si cele cau au copii. Au nevoie moderata de miscare si se adapteaza cu usurinta oricaror conditii de viata. In functie de tipul blanii, unii caini Teckel au nevoie de pieptanare in mod regulat.


Este scund, cu trupul lung si picioarele scurte, cu muschi bine dezvoltati; pielea este elastica, flexibila dar nu se rideaza in mod excesiv. Nu pare infirm, ciudat sau sa aiba dificultati de miscare.


Teckel-ul are un aspect echilibrat, o tinuta increzatoare si o expresie faciala inteligenta si alerta. Spiritul de vanatoare, mirosul dezvoltat, latratul zgomotos si dimensiunile reduse sun caracteristici care il fac potrivit pentru munca subterana. Are un miros extrem de bine dezvoltat, un avantaj asupra altor rase, ceea ce-l face potrivit pentru urmarire. Avand in vedere ca este un caine de vanatoare, cicatricile ramase in urma unor rani onorabile nu trebuie considerate defecte.


Exista doua tipuri de caini ale acestei rase in functie de marime: standard si pitic.


Teckel-ul pitic intra in categoria cainilor cu o greutate de "sub sau doar 5 kg la varsta de 12 luni". Greutatea variantei standard este cuprinsa intre 7 si 14 kg.


Capul: Vazut de sus si dintr-o parte, capul se ingusteaza uniform spre varful nasului. Ochii sunt de marime medie, migdalati, cu contur negru, cu o expresie energica si placuta; nu sunt patrunzatori; sunt inchisi la culoare. Arcada este foarte proeminenta. Privirea incrucisata este un defect serios, mai putin in cazul cainilor cu pete.


Urechile sunt asezate aproape de varful capului, nu prea in fata, au o lungime moderata, sunt rotunde, nu sunt ingustate, ascutite sau indoite. In postura alerta, marginea din fata atinge usor obrajii, astfel incat urechile incadreaza fata. Craniu este nici prea lat, nici prea ingust, cu o linie arcuita ce aluneca treptat spre botul fin conturat si usor arcuit, dandu-i o alura romana. Buzele sunt intinse, acoperind partea inferioara a maxilarului. Narile sunt largi. Maxilarul cu o deschidere larga, fixat in spatele ochilor, cu oase puternice si dinti bine dezvoltati. Dantura canina puternica; dintii apropiati, cu muscatura ascutita. Muscatura uniforma este un defect minor. Orice alta deviatie reprezinta un defect major.


Gatul: Lung, musculos, proeminent, fara gusa, usor arcuit in zona cefei, se integreaza usor in umeri fara a crea impresia unui unghi drept.


Trunchiul: Trunchiul este lung si cu musculatura bine dezvoltata. Linia spatelui, intre greaban si zona fesiera, este dreapta, usor arcuita in zona salelor. Este un defect serios daca regiunea dintre umeri atarna. Abdomenul-usor ridicat.


Teckel-ul este inteligent, dinamic si curajos, fiind chiar prea grabit, este perseverent in munca sa, atat la suprafata solului cat si subteran, avand toate simturile foarte bine dezvoltate. Orice semne de timiditate reprezinta un defect major.


Blana: cu exceptia maxilarului, a sprancenelor si a urechilor, intreg corpul este acoperit cu un strat exterior de blana uniforma, scurta, deasa, aspra, dura la exterior, si un alt strat inferior ceva mai moale si mai scurt. Absenta acestuia din urma constituie un defect. Printre trasaturile faciale distinctive se numara barba si sprancenele. Pe urechi parul este mai scurt decat in rest, fiind aproape neted.


Parul Teckel-ului sarmos este aranjat in asa fel incat, vazut de la distanta, seamana cu Teckelul cu par neted. Orice urma de par moale in stratul exterior de blana, pe orice zona a corpului, mai ales pe cap, constituie un defect. Acelasi lucru este valabil si pentru parul lung, cret sau ondulat sau zburlit in toate directiile. Coada este robusta, cu par des, se ingusteaza treptat spre varf. O coada lata reprezinta un defect.


Cele mai des intalnite culori sunt maro ca mistretul, negru-maro-auriu si diverse nuante de rosu. Toate culorile si modelele enumerate mai sus sunt admisibile. Culoarea maro ca a mistretului pare o imbinare a firelor individuale si creeaza o impresie de par carunt cel mai adesea intalnita la cainii Teckel cu par sarmos, dar apare si la alte tipuri de blana. Zonele maro-aurii sunt sau nu vizibile. Variatile includ rosu precum mistretul si ciocolatiu-maro-auriu. Nasul, unghiile si conturul ochilor sunt negre. Pentru cei ciocolatiu-maro-aurii, nasul, unghiile si conturul ochilor au aceeasi culoare ca si restul corpului, cu cat mai inchis, cu atat mai bine. O mica pata alba pe piept, desi acceptabila, nu este de dorit. Nasul si unghiile trebuie sa fie la fel ca si in cazul Teckelului cu par neted.


TAG-URI:

DISTRIBUIE: