Teckel cu Par Lins

Aceasta rasa a devenit populara in Statele Unite la inceputul secolului 20, dar a cazut in dizgratie in timpul Primului Razboi Mondial. Dupa razboi, crescatorii americani au recreat puritatea rasei cu exemplare importate din Germani si astfel Teckelul a devenit din nou popular. Face parte din grupa cainilor de vanatoare.

Teckelul este un animal de companie dragostos si jucaus, potrivit pentru multe familii, chiar si cele cau au copii. Au nevoie moderata de miscare si se adapteaza cu usurinta oricaror conditii de viata. In functie de tipul blanii, unii caini Teckel au nevoie de pieptanare in mod regulat.

Teckel-ul este inteligent, dinamic si curajos, fiind chiar prea grabit, este perseverent in munca sa, atat la suprafata solului cat si subteran, avand toate simturile foarte bine dezvoltate. Orice semne de timiditate reprezinta un defect major.

Este scund, cu trupul lung si picioarele scurte, cu muschi bine dezvoltati; pielea este elastica, flexibila dar nu se rideaza in mod excesiv. Nu pare infirm, ciudat sau sa aiba dificultati de miscare.

Teckel-ul are un aspect echilibrat, o tinuta increzatoare si o expresie faciala inteligenta si alerta. Spiritul de vanatoare, mirosul dezvoltat, latratul zgomotos si dimensiunile reduse sun caracteristici care il fac potrivit pentru munca subterana. Are un miros extrem de bine dezvoltat, un avantaj asupra altor rase, ceea ce-l face potrivit pentru urmarire. Avand in vedere ca este un caine de vanatoare, cicatricile ramase in urma unor rani onorabile nu trebuie considerate defecte.

Exista doua tipuri de caini ale acestei rase in functie de marime: standard si pitic.

Teckel-ul pitic intra in categoria cainilor cu o greutate de "sub sau doar 5 kg la varsta de 12 luni". Greutatea variantei standard este cuprinsa intre 7 si 14 kg.

Capul: Vazut de sus si dintr-o parte, capul se ingusteaza uniform spre varful nasului. Ochii sunt de marime medie, migdalati, cu contur negru, cu o expresie energica si placuta; nu sunt patrunzatori; sunt inchisi la culoare. Arcada este foarte proeminenta. Privirea incrucisata este un defect serios, mai putin in cazul cainilor cu pete.

Urechile sunt asezate aproape de varful capului, nu prea in fata, au o lungime moderata, sunt rotunde, nu sunt ingustate, ascutite sau indoite. In postura alerta, marginea din fata atinge usor obrajii, astfel incat urechile incadreaza fata. Craniu este nici prea lat, nici prea ingust, cu o linie arcuita ce aluneca treptat spre botul fin conturat si usor arcuit, dandu-i o alura romana. Buzele sunt intinse, acoperind partea inferioara a maxilarului. Narile sunt largi. Maxilarul cu o deschidere larga, fixat in spatele ochilor, cu oase puternice si dinti bine dezvoltati. Dantura canina puternica; dintii apropiati, cu muscatura ascutita. Muscatura uniforma este un defect minor. Orice alta deviatie reprezinta un defect major.

Gatul: Lung, musculos, proeminent, fara gusa, usor arcuit in zona cefei, se integreaza usor in umeri fara a crea impresia unui unghi drept.

Trunchiul: Trunchiul este lung si cu musculatura bine dezvoltata. Linia spatelui, intre greaban si zona fesiera, este dreapta, usor arcuita in zona salelor. Este un defect serios daca regiunea dintre umeri atarna. Abdomenul-usor ridicat.

Blana-scurta, neteda si lucioasa. Parul nu trebuie sa fie nici prea lung, nici prea des. Urechile nu sunt lipsite de par. Coada se ingusteaza treptat spre varf, dar nu este acoperita cu prea mult par. Portiunile lungi, acoperite cu par zbarlit pe abdomen sunt considerate zone cu par aspru si nu un defect. O coada stufoasa, precum si o coada lipsita partial sau in totalitate de par, constituie un defect.

Culoarea parului. Desi culoarea de baza este irelevanta, anumite modele si culori de baza predomina. Cainii monocolori pot avea blana roscata sau crem, cu sau fara zone mai inchise. O pata alba pe piept este admisa, dar nu de dorit. Nasul si unghiile trebuie sa fie negre.

Cainii Teckel in doua culori pot avea blana neagra, ciocolatie, gri (albastruie), cafenie (Isabella) sau maro ca a mistretului, cu zone maro-aurii sau crem in jurul ochilor, in obraji, pe partea interioara a urechilor, in fata, pe piept, uneori pe gat, pe picioarele anterioare, pe labe si in jurul anusului si pe jumatate sau o treime din coada, pe dos. Astfel de zone crem sau maro-aurii exagerat de pronuntate nu sunt de dorit. O pata alba pe piept este admisa, dar nu de dorit. Nasul si unghiile - in cazul cainilor negri, trebuie sa fie negre; pentru cainii de culoare ciocolatie sau de orice alta culoare, acestea trebuie sa fie maro inchis sau in aceeasi culoare ca si restul blanii.

Teckel-ul patat - Modelul cu pete contine zone de culori mai deschise care contrasteaza cu o culoare de baza mai inchisa; astfel de variatiuni sunt acceptate. Dar nici culoare deschisa, nici cea inchisa nu ar trebui sa predomine. Nasul si unghiile trebuie sa fie la fel ca si cele ale Teckel-ului monocolor sau ale celui in doua culori. Ochii partial sau in totalitate albastri sunt acceptati la fel ca si cei de culoare inchisa. O pata alba pe pieptul un Teckel patat este acceptabila.

Modelul vargat pe fond cenusiu presupune prezenta unor dungi negre sau de culoare inchisa pe tot corpul, desi la unele exemplare acest model este vizibil doar in zonele maronii.

Modelul samur presupune existenta unui strat uniform de culoare inchisa peste o blana roscata. Stratul este compus din par dublu-pigmentat, cu varful mult mai inchis decat culoarea de baza. Tot la aceste exemplare de Teckel este prezent si un model in V pe cap. Nasul, unghiile si conturul ochilor trebuie sa aiba culoarea negru. Ochii sunt de culoare inchisa, cu cat mai inchisa, cu atat mai bine.