Veverita siberiana sau canadiana?
Veverita siberiana (Eutamias sibiricus) si veverita canadiana (Tamias striatus) sunt doua specii inrudite din genul Tamias - veverite terestre (cu buzunare la falci). Ambele specii se intalnesc ca animale de companie si de multe ori sunt confundate. Totusi, exista mici diferente, suficiente pentru a ne da seama carei specii apartin.
Veverita siberiana traieste in nordul Asiei din partea centrala a Rusiei pana in Coreea si Japonia (insula Hokaido). Este singurul reprezentant al genului Tamias care traieste in mod natural in afara Americii.
Incepand cu anul 1960, cand Coreea a exportat masiv aceasta specie, incepe sa se aclimatizeze in unele zone din Europa. In arealul lor natural aceste animale prefera padurile de conifere, totusi in noua casa au colonizat atat paduri de foioase, de amestec cat si parcuri si gradini.
Desi are o mare putere de a se adapta la schimbari de temperature, veverita siberiana are totusi o rata de expansiune relativ scazuta, ceea ce a impiedicat un posibil dezastru ecologic.
Veverita siberiana are o blana cafenie brazdata de 5 dungi maro si 4 dungi deschise la culoare, aproape albe. Lungimea se incadreaza tipic intre 18 si 25 cm iar greutatea intre 50 si 150 g. Desi in natura triesc intre 2 si 5 ani, exemplarele din captivitate ating si 10 ani.
Sursa imagine 1
Sursa imagine 2
Veverita canadiana traieste in partea de est a Statelor Unite ale Americii si Canadei de obicei paduri de foioase sau habitate urbane. Este una din cele 21 de specii de veverite terestre ce populeaza America de Nord.
Desi prezinta cele 5 benzi maronii de-a lungul spatelui precum verisoara ei siberiana pe zona de mijloc a spatelui are o dunga lata marorie cenusie. De asemenea prezinta doar doua dungi albe, cate una de o parte si de alta a corpului.
Alte diferente fata de ceilalti membrii ai genului sunt reprezentate prin faptul ca prezinta doi dinti mai putini, iar picioarele din fata au 4 degete si cele din spate 5 degete.
Ajunge la aproximativ 30 de cm si 150 de g. In captivitate ajunge la 8 ani de viata.
Sursa imagine 3
Sursa imagine 4
Ambele specii se pot catara in copaci, dar prefera arbustii si zonele stancoase unde isi sapa galerii cu diverse roluri: dormitoare, toalete sau camera pentru stocarea hranei.
Aceste veverite sunt omnivore, dieta lor in natura fiind reprezentata de nuci, seminte de plante si pomi, fructe, ciuperci, insecte si larve, melci, reptile, pasari mici ce cuibaressc aproape de sol si ouale lor.
In timpul iernii, ambele specii au perioade lungi de somn, acestea fiind alternate cu perioade in care se hranesc din depozitele facute peste vara, deci nu se poate spune despre ele ca hiberneaza in adevaratul sens al cuvantului. Desi sunt de obicei animale solitare, este posibil ca pe timp de iarna, doua exemplare sa traiasca in aceeasi vizuina pentru a-si tine de cald.
In natura, sezonul de reproducere al celor doua specii difera ca perioada, fiind conditionat de trecerea iernii. La veverita canadiana incepe in februarie, iar la cea siberiana in aprilie. Ambele specii pot avea 1-2 serii de 3-5 pui, iar gestatia dureaza aproximativ 30 de zile.
Desi in arealele lor naturale reprezinta o importanta treapta in piramida trofica si un agent de dispersie al semintelor si sporilor de ciuperci contribuind la sanatatea padurilor situatia este controversata in zonele in care au fost introduse, in special in habitate urbane, unde pot fi vectori pentru transmiterea bolii Lyme (Borelioza).
In captivitate ne putem bucura fara pericole de frumusetea si agilitatea acestor animale indiferent carei specii apartin. Siberiene sau canadiene, calitatile acestor veverite ca animale de companie sunt aceleasi, si indiferent de taxonomie locul lor in inima noastra este unul garantat.
Veverita siberiana
Veverita siberiana traieste in nordul Asiei din partea centrala a Rusiei pana in Coreea si Japonia (insula Hokaido). Este singurul reprezentant al genului Tamias care traieste in mod natural in afara Americii.
Incepand cu anul 1960, cand Coreea a exportat masiv aceasta specie, incepe sa se aclimatizeze in unele zone din Europa. In arealul lor natural aceste animale prefera padurile de conifere, totusi in noua casa au colonizat atat paduri de foioase, de amestec cat si parcuri si gradini.
Desi are o mare putere de a se adapta la schimbari de temperature, veverita siberiana are totusi o rata de expansiune relativ scazuta, ceea ce a impiedicat un posibil dezastru ecologic.
Veverita siberiana are o blana cafenie brazdata de 5 dungi maro si 4 dungi deschise la culoare, aproape albe. Lungimea se incadreaza tipic intre 18 si 25 cm iar greutatea intre 50 si 150 g. Desi in natura triesc intre 2 si 5 ani, exemplarele din captivitate ating si 10 ani.
Sursa imagine 1
Sursa imagine 2
Veverita canadiana
Veverita canadiana traieste in partea de est a Statelor Unite ale Americii si Canadei de obicei paduri de foioase sau habitate urbane. Este una din cele 21 de specii de veverite terestre ce populeaza America de Nord.
Desi prezinta cele 5 benzi maronii de-a lungul spatelui precum verisoara ei siberiana pe zona de mijloc a spatelui are o dunga lata marorie cenusie. De asemenea prezinta doar doua dungi albe, cate una de o parte si de alta a corpului.
Alte diferente fata de ceilalti membrii ai genului sunt reprezentate prin faptul ca prezinta doi dinti mai putini, iar picioarele din fata au 4 degete si cele din spate 5 degete.
Ajunge la aproximativ 30 de cm si 150 de g. In captivitate ajunge la 8 ani de viata.
Sursa imagine 3
Sursa imagine 4
Ambele specii se pot catara in copaci, dar prefera arbustii si zonele stancoase unde isi sapa galerii cu diverse roluri: dormitoare, toalete sau camera pentru stocarea hranei.
Alimentatia veveritelor
Aceste veverite sunt omnivore, dieta lor in natura fiind reprezentata de nuci, seminte de plante si pomi, fructe, ciuperci, insecte si larve, melci, reptile, pasari mici ce cuibaressc aproape de sol si ouale lor.
In timpul iernii, ambele specii au perioade lungi de somn, acestea fiind alternate cu perioade in care se hranesc din depozitele facute peste vara, deci nu se poate spune despre ele ca hiberneaza in adevaratul sens al cuvantului. Desi sunt de obicei animale solitare, este posibil ca pe timp de iarna, doua exemplare sa traiasca in aceeasi vizuina pentru a-si tine de cald.
Reproducerea veveritelor
In natura, sezonul de reproducere al celor doua specii difera ca perioada, fiind conditionat de trecerea iernii. La veverita canadiana incepe in februarie, iar la cea siberiana in aprilie. Ambele specii pot avea 1-2 serii de 3-5 pui, iar gestatia dureaza aproximativ 30 de zile.
Desi in arealele lor naturale reprezinta o importanta treapta in piramida trofica si un agent de dispersie al semintelor si sporilor de ciuperci contribuind la sanatatea padurilor situatia este controversata in zonele in care au fost introduse, in special in habitate urbane, unde pot fi vectori pentru transmiterea bolii Lyme (Borelioza).
In concluzie...
In captivitate ne putem bucura fara pericole de frumusetea si agilitatea acestor animale indiferent carei specii apartin. Siberiene sau canadiene, calitatile acestor veverite ca animale de companie sunt aceleasi, si indiferent de taxonomie locul lor in inima noastra este unul garantat.
TAG-URI:
DISTRIBUIE:
Collection 2019