Sarpele de porumb
Sarpele de porumb (Elaphe guttata sau Pantherophis guttatus) dupa taxonomia noua, este o specie de sarpe constrictor ce apartine familiei Colubridelor, provenit din centru si sudestul Americii de Nord. Specia se numeste ʺde porumbʺ deoarece este frecvent intalnita in zona silozurilor de cereale , unde se hraneste cu mancarea sa favorita, rozatoarele.
Datorita faptului ca este un sarpe foarte usor de intretinut, nu foarte agresiv si extrem de frumos din punct de vedere al coloritului, sarpele de porumb si-a facut repede loc printre hobbisti. Este considerat un sarpe pentru incepatori, iar datorita faptului ca nu creste foarte mult, el nu necesita nici spatiu foarte mare.
Fiind un sarpe popular se creste intensiv pentru industria de animale de companie si s-au obtinut zeci de variatii coloristice prin selectia mutatiilor naturale si prin incrucisarea acestora. Exista astfel mutatii de culoare, mutatii de model, mutatii ale solzilor si combinatii intre acestea, precum si hibrizi cu alte specii inrudite.
Prin studiul ADN s-a demonstrat ca acesti serpi sunt inruditi mai degraba cu serpii din genul Lampropeltis (serpii regali) cu care produc hibrizi fertili, decat cu cei din genul Elaphe din Europa.
Acesti serpi cresc intre 0.5 si 1.8 m, iar femelele sunt ceva mai mai lungi si mai groase decat masculii. In salbaticie traiesc in medie 8 ani, dar in captivitate pot depasi 20.
In salbaticie traiesc in campuri cu vegetatie inalta, paduri, poieni stancarii si cladiri abandonate. Tipic, culoarea lor este predominant roscata sau portocalie, dar in zonele muntoase prezinta coloratie mai inchisa pentru a se putea incalzi in timp mai scurt. In zonele inalte sau in zonele mai nordice acesti serpi hiberneaza, iar in zonele mai sudice atunci cand e frig se refugiaza in scorburi de copaci sau vizuini subterane.
In timpul reproducerii, masculii se angajeaza in lupte ritualice in timpul carora se incolacesc unul in jurul celuilalt incercand sa isi tintuiasca oponentul la sol.
Femela depune intre 10 si 30 de oua in gramezi de vegetatie in descompunere care asigura atat caldura cat si umiditatea necesara incubarii oualelor. Ouale sunt alungite, moi si cu o textura pieloasa. Puii eclozeaza dupa aproximativ 10 saptamani taind coaja oului cu un solz specializat.
Puii nou eclozati au forma si culorile identice cu ale parintilor, doar marimea este intre 25 si 40 de cm.
In salbaticie se hranesc in aceasta etapa cu soparle si broaste. In captivitate primesc pui de soareci nou nascuti - pinkie.
Exemplarele adulte vaneaza atat soareci si sobolani la sol cat si pasari si ouale acestora in copaci. Sunt activi atat ziua cat si noaptea, dar tind sa evite lumina si caldura puternica. In captivitate se pot hrani cu soareci si sobolani atat vii cat si decongelati.
Desi sunt omorati adesea in mediu lor natural deoarece sunt confundati cu specii veninoase, ei au un rol vital in controlul populatiilor de rozatoare.
Terariile in care sunt tinuti nu trebuie sa fie neaparat mari, dar trebuie sa aiba minim lungimea sarpelui. La fel ca in cazul celorlalti serpi, nu este necesar un bec cu UVB, dar este nevoie de o sursa de caldura. De asemenea, terariul trebuie sa fie prevazut cu ascunzisuri cum ar fi busteni scobiti, scoarta de copac sau caverne artificiale si un vas cu apa suficient de mare in care sa poata intra cu totul si care va facilita naparlirea. Asternuturile cel mai des utilizate sunt scoarta de copac si aspenul.
Mare atentie la securizarea terariului deoarece sunt maestri ai evadarilor.
Acest sarpe poate fi obisnuit sa fie manevrat daca este socializat zilnic cu stapanul si musca foarte rar in ciuda miscarilor bruste pe care le face . Daca la acest aspect adaugam si gama impresionanta de culori si modele il putem transforma in candidatul ideal pentru un debutant in teraristica.
Sursa imagine 1
Sursa imagine 2
Sursa imagine 3
Datorita faptului ca este un sarpe foarte usor de intretinut, nu foarte agresiv si extrem de frumos din punct de vedere al coloritului, sarpele de porumb si-a facut repede loc printre hobbisti. Este considerat un sarpe pentru incepatori, iar datorita faptului ca nu creste foarte mult, el nu necesita nici spatiu foarte mare.
Fiind un sarpe popular se creste intensiv pentru industria de animale de companie si s-au obtinut zeci de variatii coloristice prin selectia mutatiilor naturale si prin incrucisarea acestora. Exista astfel mutatii de culoare, mutatii de model, mutatii ale solzilor si combinatii intre acestea, precum si hibrizi cu alte specii inrudite.
Prin studiul ADN s-a demonstrat ca acesti serpi sunt inruditi mai degraba cu serpii din genul Lampropeltis (serpii regali) cu care produc hibrizi fertili, decat cu cei din genul Elaphe din Europa.
Caracteristicile sarpelui de porumb
Acesti serpi cresc intre 0.5 si 1.8 m, iar femelele sunt ceva mai mai lungi si mai groase decat masculii. In salbaticie traiesc in medie 8 ani, dar in captivitate pot depasi 20.
In salbaticie traiesc in campuri cu vegetatie inalta, paduri, poieni stancarii si cladiri abandonate. Tipic, culoarea lor este predominant roscata sau portocalie, dar in zonele muntoase prezinta coloratie mai inchisa pentru a se putea incalzi in timp mai scurt. In zonele inalte sau in zonele mai nordice acesti serpi hiberneaza, iar in zonele mai sudice atunci cand e frig se refugiaza in scorburi de copaci sau vizuini subterane.
Reproducerea sarpelui de porumb
In timpul reproducerii, masculii se angajeaza in lupte ritualice in timpul carora se incolacesc unul in jurul celuilalt incercand sa isi tintuiasca oponentul la sol.
Femela depune intre 10 si 30 de oua in gramezi de vegetatie in descompunere care asigura atat caldura cat si umiditatea necesara incubarii oualelor. Ouale sunt alungite, moi si cu o textura pieloasa. Puii eclozeaza dupa aproximativ 10 saptamani taind coaja oului cu un solz specializat.
Puii nou eclozati au forma si culorile identice cu ale parintilor, doar marimea este intre 25 si 40 de cm.
Cu ce se hranesc serpii de porumb?
In salbaticie se hranesc in aceasta etapa cu soparle si broaste. In captivitate primesc pui de soareci nou nascuti - pinkie.
Exemplarele adulte vaneaza atat soareci si sobolani la sol cat si pasari si ouale acestora in copaci. Sunt activi atat ziua cat si noaptea, dar tind sa evite lumina si caldura puternica. In captivitate se pot hrani cu soareci si sobolani atat vii cat si decongelati.
Desi sunt omorati adesea in mediu lor natural deoarece sunt confundati cu specii veninoase, ei au un rol vital in controlul populatiilor de rozatoare.
Accesoriile necesare pentru cresterea sarpelui de porumb
Terariile in care sunt tinuti nu trebuie sa fie neaparat mari, dar trebuie sa aiba minim lungimea sarpelui. La fel ca in cazul celorlalti serpi, nu este necesar un bec cu UVB, dar este nevoie de o sursa de caldura. De asemenea, terariul trebuie sa fie prevazut cu ascunzisuri cum ar fi busteni scobiti, scoarta de copac sau caverne artificiale si un vas cu apa suficient de mare in care sa poata intra cu totul si care va facilita naparlirea. Asternuturile cel mai des utilizate sunt scoarta de copac si aspenul.
Mare atentie la securizarea terariului deoarece sunt maestri ai evadarilor.
In concluzie...
Acest sarpe poate fi obisnuit sa fie manevrat daca este socializat zilnic cu stapanul si musca foarte rar in ciuda miscarilor bruste pe care le face . Daca la acest aspect adaugam si gama impresionanta de culori si modele il putem transforma in candidatul ideal pentru un debutant in teraristica.
Surse imagini
Sursa imagine 1
Sursa imagine 2
Sursa imagine 3
TAG-URI:
DISTRIBUIE:
Collection 2019