Reproducerea perusilor in captivitate

Perusii sunt niste pasarele atat de simpatice incat, pe buna dreptate, natura i-a inzestrat cu o profilicitate deosebita. Din pacate, insa, auzim de tot mai multe cazuri de proprietari de astfel de pasari care nu reusesc sa-si inmulteasca familia colorata si zglobie din colivia de la geam. Reproducerea perusilor se face cu succes daca sunt respectate cateva conditii de mediu:

• Spatiul din colivie trebuie sa fie suficient pentru toti locatarii; altfel, acestia nu vor avea nicio tragere de inima sa-si creasca numarul, inghesuindu-se. Pentru o pereche de perusi, colivia trebuie sa aiba cel putin dimensiunile: 62 x 30 x 45 de centimetri cubi.
• Temperatura potrivita pentru reproducerea perusilor trebuie sa fie intre 21 si 23 de grade Celsius.
• Lumina influenteaza pozitiv activitatea hormonala, astfel incat aceste pasarii vesele ar trebui sa se bucure de ea cam 12 ore pe zi.
• Forma si dimensiunile cuibului nu sunt nici ele de neglijat atunci cand ne dorim ca mica noastra familie de perusi sa-si creasca numarul de membri. Cuiburile acestor pasari sunt, in general, acoperite, intime, avand, in captivitate, forma de cub, cu dimensiuni de cel putin 14 x 18 x 25 de centimetri cubi; cu cat cuibul este mai mare, insa, cu atat mai bine, pentru ca asigura circulatia corespunzatoare a aerului pentru pui. Una din lateralele sale sau partea de sus trebuie sa fie detasabila, pentru igienizare, iar „podeaua" trebuie sa fie prevazuta cu o adancitura pentru ca ouale sa stea la un loc, adancitura care sa nu fie plasata in zona de mijloc, in aria de actiune a pasarilor, ci intr-o parte. Recomandam amplasarea cuibului in afara coliviei, ca sa n-o aglomeram.

Prin urmare, este nevoie de niste demersuri constiente din partea proprietarilor pentru ca perechea de perusi pe care o detin sa aduca pe lume urmasi.

Proteina animala: foarte importanta in reproducere

In afara de conditiile de mediu, si alimentatia corespunzatoare joaca un rol foarte important in procesul de reproducere al perusilor si in asigurarea viabilitatii puilor. Aceasta este o perioada speciala din viata acestor pasari de companie, astfel incat si mancarea trebuie sa fie aleasa mai cu atentie decat de obicei. In general, cresterea perusilor se bazeaza pe seminte, dar in perioada de reproducere, hrana trebuie sa fie cat mai diversificata, bogata in proteine, minerale si vitamine.

Semintele, desi sunt sunt considerate hrana de baza, asigura doar 50 % din necesarul zilnic de substante nutritive; in mediu natural, perusii vaneaza tot felul de insecte, ceea ce reprezinta proteina animala pentru dieta lor. In captivitate, aceasta sursa de proteine poate fi asigurata prin administrarea de carne, de a oua fierte sau pateuri speciale, produse gata preparate care contin proteina de origine animala. Nu cantitatea, ci calitatea hranei este importanta daca dorim sa inmultim aceste pasari si sa obtinem pui sanatosi. Hranirea corespunzatoare a parintilor influenteaza activitatea de reproducere, fertilitatea oualor si obtinerea de pui viabili.

Imperecherea cu succes se face la momentul potrivit

Femela atinge maturitatea sexuala devreme, in jur de 3-4 luni, insa imperecherea nu este recomandata mai devreme de 10-11 luni, pentru ca pasarea insuficient dezvoltata poate fi afectata de carente sau poate intampina dificultati in expulzarea oualor. De asemenea, este contraindicata imperecherea la varste inaintate (dupa sase ani la mascul si patru ani la femele), tot din aceleasi considerente: oasele bazinului isi pierd elasticitatea, punand in pericol viata pasarii prin imposibilitatea expulzarii oualor.

Perioada de imperechere incepe la jumatatea lunii februarie si se termina in luna aprilie, iar femela incepe sa depuna oua la 8-10 zile dupa ce s-a acomodat cu cuibul, cu un interval de doua zile intre depuneri. O femela sanatoasa va depunde 5-6 oua, iar perioada de incubatie dureaza 18-20 de zile. De cele mai multe ori, femela incepe sa cloceasca imediat dupa ce a depus primul ou, dar sunt si situatii cand aceasta incepe sa cloceasca dupa ce a depus 2-3 oua. In timpul incubarii, ambii parinti se ocupa de cuib: de regula, femela cloceste, iar masculul ii aduce mancare, insa exista si situatii cand de clocirea oualor se ocupa ambii parinti. Un alt rol pe care si-l asuma masculul in aceasta perioada este acela de a asigura protectia cuibului, asa ca se va aseza la intrarea in cuib asigurand paza acestuia.

La aproximativ o saptamana de la inceperea clocirii, ouale pot fi observate in lumina, la cele fertile distingandu-se o retea de capilare sanguine ce strabat tot oul. Puii ies din oua in zile diferite, in ordinea depunerii acestora, si sunt golasi, primele pene aparand dupa o saptamana, oar dupa trei saptamani de viata, penajul este format in totalitate.

Dupa cateva zile de la ecloziune, puii trebuie sa aiba o culoare stralucitoare si sa fie consistenti atunci cand sunt luati in mana. Un pui sanatos isi tripleaza greutatea in jurul varstei de o saptamana. Cei mici sunt hraniti de catre parinti pana pe la 5-6 saptamani, cand devin independenti si pot parasi cuibul. Odata ce unul dintre pui se hraneste singur, pot fi separati toti puii de parinti deoarece puiul mai viguros ii va hrani pe ceilalti sau le va arata cum sa se hraneasca singuri.