Pestii vivipari

Pestii vivipari sunt pestii la care fecundatia icrelor are loc intern , iar alevinii se nasc complet dezvoltati si gata sa se descurce singuri. Desi nu este o forma foarte cunoscuta de reproducere la pesti exista foarte multe exemple:unii rechini,unii tipari, Dermogenys pussila si unii pesti din familia Poecillidae.

Pestii din familia Poecillidae sunt cunoscuti in mod special datorita catorva specii foarte comune in acvaristica : gupi, xifo, moli si plati si a unor specii folosite in combaterea paludismului(infestatia cu tantari)cum ar fi gambusia.

Areal. In salbaticie arealul natural al acestor pesti este format de raurile si lacurile din sudul Americii de Nord, America Centrala, America de Sud, Africa si Madagascar. Totusi, speciile vivipare se limiteaza la cele doua Americi. Cu ajutorul interventiei omului arealul lor s-a marit la toate zonele tropicale si subtropicale, si chiar in zonele temperate in izvoare termale.

In tara noastra Gambusia este prezenta in delta si lunca Dunarii sip e cursul raurilor tributare. Exista populatii stabile inclusive in Bucuresti, cum este cea din Lacul Vacaresti.

Conditii de viata. Pestii vivipari traiesc in apele dulci sau salmastre din rauri, lacuri si estuare. Sunt prezenti in mod special in ape de mica adancime si care nu prezinta curenti puternici.

Intervalul optim de temperature se situeaza in mod normal intre 24-27¬?C.

Reproducere. Viviparii sunt reprezentati atat de pesti care prezinta dimorfism sexual accentuat( gupi, velifera, xifo) cat si de specii fara dimorfism(moli, plati).

Chiar daca sunt foarte raspanditi in acvarii acesti pesti prezinta o serie de caracteristici care sunt putin cunoscute de acvaristii de rand:

- Femelele din unele specii pot stoca material seminal pentru mai multe fecundari.

- Au mecanisme de selectie a partenerilor foarte elaborate, in general femelele se imperecheaza cu mai multi masculi, iar daca au posibilitatea refuza parteneri cu care sau mai imperecheat in favoarea unor parteneri noi

- In conditii diferite pot produce mai multi sau mai putini pui cu grade de dezvoltare diferite

- Femela stocheaza in icre inainte de fecundare rezerve nutritive necesare dezvoltarii alevinului. Acest tip de reproducere vivipara se numeste lecitotrofic.

La toate speciile de pesti vivipara puii se descurca singuri, cee ace reprezinta un avantaj asupra pestilor ovipari. Uneori ei se aduna in bancuri pentru protectia impotriva pradatorilor..

De asemenea prezenta pradatorilor determina gradul de pigmentatie a pestilor dintr-un areal. In mod normal sunt favorizati masculii care au culori mai intense, dar intr-o zona cu pradatori multi datorita mecanismelor de selectie naturala femelele vor favoriza masculii mai bine camuflati.

Hrana in salbaticie este alcatuita din alge, plancton, bucati de plante, particule de detritus, nevertebrate acvatice si larve de insecte. Acest lucru trebuie sa se oglindeasca si in hrana din captivitate . Pentru a pentine pestii sanatosi li se ofera o hrana variata atat ca si ingredient cat si ca forma(fulgi, granule, hrana congelata)

Pestii vivipar sunt pesti foarte apreciati in acvarii parte datorita coloristicii lor si comportamentului reletiv bland, parte datorita faptului ca se reproduc usor si se preteaza pentru incepatori deoarece sunt foarte adaptabili. In general sunt compatibili cu majoritatea speciilor comune, cat timp avem grija sa nu fie diferente mari de talie intre ei.