Pestii Killi
Killi este un nume generic dat unui grup de pesti ovipari, insumand in jur de 1270 de specii. Arealul lor natural cuprinde zone din America de Nord si de Sud, mare parte din Africa, sudul Europei si partea de sud a Asiei (pana in Vietnam). Lipsesc din Australia si Antartica. Desi in general sunt pesti putin pretentiosi si foarte adaptabili, ii intalnim cu precadere la acvaristi impatimiti.
Cele mai cunoscute si intalnite specii in acvaristica sunt speciile africane apartinand genurilor Aphyosemion (Aphyosemion australe), Fundulopanchax (Fundulopanchax gardneri nigerianus) si Nothobranchius (Nothobranchius rachovii - considerat pe buna dreptate cel mai frumos peste de apa dulce din lume).
Aceste adevarate bijuterii ale apelor africane sunt apreciate atat pentru paleta coloristica deosebit de atragatoare cat si prin comportamentul de reproducere manifestat de anumite specii.
O parte din specii, cum sunt cele din genul Nothobranchius, sunt anuale. Adevarate efemere ale lumii pestilor, isi traiesc viata de cateva luni la intensitate maxima in baltile de pe intinsul savanelor din Africa de Sud. Cand aceste balti seaca, pestii isi termina ciclul de viata. Adultii mor, iar icrele se intaresc si asteapta urmatorul sezon ploios pentru a forma o noua generatie.
Acesti pesti au o mare capacitate de adaptabilitate la conditiile de mediu. Intalnim doua tipuri de killi: cei din zona cental Africana (Aphyosemion) care prefera o apa moale, asemanatoare cu apa de ploaie si speciile din partea de est si sudest a continentului African (Nothobranchius) care tolereaza o apa ceva mai dura si cu pH alcalin deoarece aceste ape se evapora cu rapiditate.
Ca temperaturi, acestia prefera ape in jur de 25 °C. Speciile din padurile tropicale prefera temperaturi chiar mai scazute, in special pentru perioada de reproducere (conditie ce mimeaza o eventuala ploaie), iar speciile ce traiesc in baltile semipermanente pot tolera fluctuatii mari de temperatura si incalzirea accentuate a apei.
In functie de conditiile de apa din zona noastra putem alege speciile care se preteaza mai bine. Ca tratare a apei nu este necesara decat declorinarea.
Desi de dimensiuni mici (4-6 cm, exceptional 15 cm) acesti pesti sunt pradatori harnindu-se cu larve, viermisori si mici crustacei. Acest lucru influenteaza si dieta pestilor din captivitate. Unele specii accepta si mancare uscata, baza trebuie sa fie formata din mancare vie (infuzori, tubifex,larve rosii, dafnie, artemie, viermi grindal si microviermi) sau cangelata.
Dupa cum spuneam, reproducerea acestor pesti este una fascinanta. Exista specii care depun in substrat de turba, iar altele care depun in plante de suprafata sau mopuri din fibre artificiale. Icrele trebuie trecute printr-o perioada de repaos intr-un mediu mai mult sau mai putin uscat in functie de specie. La speciile anuale icrele nu supravietuiesc decat daca sunt trecute prin perioada de uscare.
In acest grup exita specii pentru toate gusturile si toate nivelurile de cunostinte. In general, speciile comercializate in pet shop-urile noastre au un grad de dificultate scazut si traiesc chiar si 2-3 ani.
Acesti pesti, in mod special cei de dimensiuni mici, se preteaza pentru nanoacvarii putand fi o alternativa ideala pentru pestele betta. Mai mult, pot fi tinuti in perechi sau triouri deoarece nu sunt nici agresivi fata de parteneri. De asemenea, cresterea pestisorilor din icre uscate poate fi un experiment stiintific foarte interesant pentru laboratoarele de biologie din scoli.
Desi modesti in cerinte, acesti pesti ii pot satisfice chiar si pe cei mai excentrici acvaristi prin culorile lor si prin modul de viata, iar daca intervine plictiseala sau lipsa timpului puteti pune oricand icrele la pastrare si sa va reapucati cand timpul va permite.
Sursa imagine 1
Sursa imagine 2
Sursa imagine 3
Sursa imagine 4
Cele mai cunoscute si intalnite specii in acvaristica sunt speciile africane apartinand genurilor Aphyosemion (Aphyosemion australe), Fundulopanchax (Fundulopanchax gardneri nigerianus) si Nothobranchius (Nothobranchius rachovii - considerat pe buna dreptate cel mai frumos peste de apa dulce din lume).
Aceste adevarate bijuterii ale apelor africane sunt apreciate atat pentru paleta coloristica deosebit de atragatoare cat si prin comportamentul de reproducere manifestat de anumite specii.
O parte din specii, cum sunt cele din genul Nothobranchius, sunt anuale. Adevarate efemere ale lumii pestilor, isi traiesc viata de cateva luni la intensitate maxima in baltile de pe intinsul savanelor din Africa de Sud. Cand aceste balti seaca, pestii isi termina ciclul de viata. Adultii mor, iar icrele se intaresc si asteapta urmatorul sezon ploios pentru a forma o noua generatie.
-foto- Fundulopanchax
Aceasta curioasa adaptare a permis impatimitilor de pe tot globul sa trimita icre la mare distanta fara prea mare bataie de cap, asemenea unor seminte de plante.
Acesti pesti au o mare capacitate de adaptabilitate la conditiile de mediu. Intalnim doua tipuri de killi: cei din zona cental Africana (Aphyosemion) care prefera o apa moale, asemanatoare cu apa de ploaie si speciile din partea de est si sudest a continentului African (Nothobranchius) care tolereaza o apa ceva mai dura si cu pH alcalin deoarece aceste ape se evapora cu rapiditate.
- foto- Nothobranchius
Ca temperaturi, acestia prefera ape in jur de 25 °C. Speciile din padurile tropicale prefera temperaturi chiar mai scazute, in special pentru perioada de reproducere (conditie ce mimeaza o eventuala ploaie), iar speciile ce traiesc in baltile semipermanente pot tolera fluctuatii mari de temperatura si incalzirea accentuate a apei.
In functie de conditiile de apa din zona noastra putem alege speciile care se preteaza mai bine. Ca tratare a apei nu este necesara decat declorinarea.
Desi de dimensiuni mici (4-6 cm, exceptional 15 cm) acesti pesti sunt pradatori harnindu-se cu larve, viermisori si mici crustacei. Acest lucru influenteaza si dieta pestilor din captivitate. Unele specii accepta si mancare uscata, baza trebuie sa fie formata din mancare vie (infuzori, tubifex,larve rosii, dafnie, artemie, viermi grindal si microviermi) sau cangelata.
Dupa cum spuneam, reproducerea acestor pesti este una fascinanta. Exista specii care depun in substrat de turba, iar altele care depun in plante de suprafata sau mopuri din fibre artificiale. Icrele trebuie trecute printr-o perioada de repaos intr-un mediu mai mult sau mai putin uscat in functie de specie. La speciile anuale icrele nu supravietuiesc decat daca sunt trecute prin perioada de uscare.
In acest grup exita specii pentru toate gusturile si toate nivelurile de cunostinte. In general, speciile comercializate in pet shop-urile noastre au un grad de dificultate scazut si traiesc chiar si 2-3 ani.
Acesti pesti, in mod special cei de dimensiuni mici, se preteaza pentru nanoacvarii putand fi o alternativa ideala pentru pestele betta. Mai mult, pot fi tinuti in perechi sau triouri deoarece nu sunt nici agresivi fata de parteneri. De asemenea, cresterea pestisorilor din icre uscate poate fi un experiment stiintific foarte interesant pentru laboratoarele de biologie din scoli.
In concluzie...
Desi modesti in cerinte, acesti pesti ii pot satisfice chiar si pe cei mai excentrici acvaristi prin culorile lor si prin modul de viata, iar daca intervine plictiseala sau lipsa timpului puteti pune oricand icrele la pastrare si sa va reapucati cand timpul va permite.
Surse imagini
Sursa imagine 1
Sursa imagine 2
Sursa imagine 3
Sursa imagine 4
TAG-URI:
DISTRIBUIE:
Collection 2019