Mirosul, superputerea pisicilor!

Când vine vorba despre acest simț, de departe câinii dețin supremația în toată literatura de specialitate. Mirosul lor ascuțit a făcut ca aceste animale să fie un ajutor imens pentru omenire: detectarea anumitor substanțe toxice, a drogurilor, găsirea oamenilor în situații critice (oameni aflați sub zăpadă, sub alunecări de terenuri, sub dărâmături etc.), și lista este cât se poate de lungă...

Însă, foarte puțini oameni cunosc cu adevărat ce reprezintă simțul olfactiv pentru torcăcioasele din viețile noastre:

• Pisicile „gustă cu ajutorul mirosului”. Da, nu e o glumă, ai citit bine! Sunt situații când pisicile primesc un plic sau niște granule noi… le miros, dar nu vor să mănânce. Oare cum știe pisica că este bun sau nu acel plic, dacă nici măcar nu a gustat? Este foarte simplu! Pisicile posedă un organ olfactiv suplimentar, situat pe cerul gurii, organul vomeronazal. La acest organ ajung și sunt analizate mirosurile; dacă în acel fel de mâncare este ceva ce pisica nu recunoaște sau ceva ce nu-i place, acel animal nici măcar nu va gusta hrana respectivă.
• Pisicile strâmbă din bot atunci când percep mirosuri noi. Principiul este asemănător cu ce am descris mai sus. Efectiv, pisica întredeschide gura și lasă moleculele noi de miros să pătrundă în interiorul cavității bucale pentru a fi analizate. Pentru că acest act este însoțit și de o anumită mișcare a buzei superioare, pare că este vorba de o grimasă a botului.
• Pisicile comunică prin miros la distanțe foarte mari! Ele își lasă feromonii prin salivă, urină, fecale și alte secreții glandulare. Cu ajutorul acestor feromoni, pisicile își transmit atât semnale pozitive (își găsesc partenerul pentru împerechere, își găsesc cuibul, membrii familiei), dar și semnale negative (știu să se evite atunci când există șansa să se lupte pentru un anumit teritoriu).
  O pisică poate distinge feromoni de la o distanță de 10 km. Ea nu are nevoie de telefon sau de altă tehnologie avansată ca să poată transmite mesaje pe distanțe atât de mari – este de ajuns doar superputerea ei olfactivă!

• Sistemul olfactiv este conectat la regiunile creierului care controlează răspunsul la stres. Cercetările în acest domeniu au permis scoaterea pe piață a unor produse pe bază de feromoni, tocmai pentru a îmbunătăți starea emoțională a animalelor anxioase.

Ce afectează simțul olfactiv al pisicii tale?

• Bețișoarele parfumate, odorizantele de cameră irită mucoasa olfactivă și trebuie evitate în totalitate atunci când în casă ai un companion atât de special.
• Renunță la balsamul de rufe – mirosul parfumat este important doar pentru tine! Cel mai iubit miros, cel pe care își dorește cu adevărat pisica ta să-l simtă, este mirosul tău!
• Mai puțin parfum, mai multă fericire! Află că nici parfumul cu care te dai nu a trecut testul mustăcioasei!
• Bolile cronice au un impact semnificativ asupra acestui simț. În bolile renale, rinichiul nefuncțional nu mai reușește să preia ureea din sânge, iar ureea se elimină prin mucoase, având un efect nefast și asupra mucoasei olfactive. Animalele nu mai simt mirosul hranei și nu mai mănâncă. La fel se întâmplă și în bolile respiratorii cronice.

Pisica în sine este un univers pentru toți cei din preajma ei; ea deține foarte multe talente pe care abia așteaptă să le descoperiți și, mai cu seamă, să le apreciați!