Stramosii labradorului modern au fost crescuti in insula Newfoundland din Canada, rasa fiind foarte apropiata din punct de vedere genetic de cainii care poarta numele insulei. Primii labradori au fost adusi in Europa la mijlocul secolului al XIX-lea de catre vasele pescaresti portugheze. Datorita calitatilor extraordinare si a gradului inalt de obedienta, labradorii au devenit foarte populari printre aristocratii din vestul Europei. Acesti caini s-au bucurat de cea mai buna atentie si ingrijire din momentul in care au fost adoptati de europenii cu stare. Multe exemplare au fost dresate pentru a fi folosite la vanatoare, dovedindu-se niste copoi excelenti. O teorie legata de numele rasei identifica originea acestuia in cuvantul portughez "labrador", care inseamna "muncitor al campului". Kennel Club-ul din Marea Britanie a recunoscut rasa Labrador Retriever in anul 1903.

Labradorii sunt caini solizi, cu o constitutie puternica. Capul este mare, nasul este lat cu narile bine deschise (labradorul are un simt olfactiv extraordinar). Ochii sunt de culoare maron-castaniu, cu o privire inteligenta. Urechile sunt de marimi medii, lipite de cap si purtate inspre spate. Picioarele sunt foarte bine dezvoltate si musculoase. Labele sint rotunde si compacte. Atat labele cat si coada (de lungime medie si rotunjita, asemanatoare cu a vidrei) ajuta acest caine sa fie un inotator excelent. Blana este scurta, neteda si impermeabila. Exista trei culori recunoscute pentru parul labradorilor: negru, galben si ciocolatiu. Unele exemplare au o mica pata alba pe piept. Inaltimea standard pentru un labrador matur este de 55 de centrimetri, in timp ce un exemplar sanatos poate cantari intre 25 si 30 de kilograme.

Cainii din rasa labrador sunt recunoscuti pentru firea lor echilibrata. Labradorii sunt foarte adaptabili la diferitele activitati pentru care sunt antrenati. De asemenea, indiferent ca este crescut la curte sau in apartament, aceste patrupede invata repede sa respecte regulile casei. Fata de alte rase, labradorii nu sunt foarte teritoriali. Aceste patrupede sunt rareori distructive, hipersensibile sau agresive, fiind niste animale de companie ideale. Avand in vedere trecutul lor de copoi, labradorilor le place foarte mult sa poarte obiecte in gura. Stapanul unui astfel de caine isi poate pune mana in gura patrupedului fara nicio grija, labradorii fiind foarte atenti sa nu muste din greseala. Acesti caini au o reputatie excelenta legata de viata in familie. Labradorii se intelege foarte bine cu copiii si dau dovada de rabdare in relatia cu cei mici sau cu celelalte animale de companie din casa.

Labradorii au un caracter stabil si se sperie foarte greu atunci cand sunt pusi in fata unei situatii neasteptate. Acesti caini sunt predispusi la probleme cu mestecatul excesiv dar pot fi antrenati foarte usor pentru a scapa de astfel de obiceiuri inadecvate. Labradorii vor latra atunci cand nu identifica sursa unui sunet dar, de obicei, sunt destul de tacuti. Din cauza faptului ca sunt foarte toleranti cu strainii, labradorii nu sunt niste caini de paza foarte buni. Labradorii sunt foarte putin dispusi sa "scape" din locurile pe care le cunosc si vor sari gardul sau vor iesi pe usa doar pentru ca sunt foarte curiosi si au un simt de explorator. Acesti caini adora compania oamenilor si vor cauta permanent interactiunea cu stapanii lor.

Labradorii sunt folositi la vanatoare, luatul urmei, depistarea anumitor substante, in politie si pentru asistarea persoanelor cu probleme de sanatate. Aproximativ 60% dintre cainii care insotesc persoanele nevazatoare din Statele Unite ale Americii sunt labradori. Puii de labrador nu ar trebui introdusi intr-o casa noua mai devreme de sapte saptamani. Acesti caini traiesc, in medie, 12 ani si nu sunt predispusi la probleme grave de sanatate. Labradorii se pot ingrasa peste masura foarte usor si, ca rezultat, pot suferi de diabet, displazie de sold sau alte probleme ale incheieturilor.