Cel mai răspândit mit despre peștele Betta
Știai că unul dintre cele mai răspândite mituri despre peștele Betta este acela că „nu poate conviețui cu alți pești’’ din cauza comportamentului său agresiv?
Pentru a înțelege ce generează aceest comportament agresiv, dar și pentru a demonta mitul mai sus menționat, trebuie să cunoaștem pe scurt istoria și stilul de viață al acestui pește magnific.
Scurt istoric al peștelui Betta
Originar din Asia, confruntările dintre masculii de Betta, cunsocut și ca peștele Siamez, au fost remarcate de localnici. Fiind niște exemplare spectaculoase, masculii își înfoaie aripioarele pentru a-și intimida adversarii, chiar dacă acest comportament se lasă rareori cu lupte, exemplarul mai slab alegând să se retragă. Însă, acest lucru a fost exploatat de localnicii care au început să recolteze pentru lupte pentru care făceau pariuri. Aceștia selectau exemplarele cele mai aggressive în vederea reproducerii, pentru a crește agresivitatea nativă a peștelui.
De ce pestele Betta are acest comportament agresiv?
În mediul natural, reprezentat de câmpuri inundate și mlaștini cu apă de adâncime mică, trăiesc multe specii de pești de dimensiuni mici. Peștii Betta tind să atace reprezentanți ai speciei lor, celelalte specii care nu le seamănă, putând să conviețuiască liniștite cu aceștia.
Totul se datorează modului de viață pe care acești pești îl au. Masculul de Betta stabilește un teritoriu pe care îl apară de alte exemplare de Betta din următoarele motive:
- Perpetuarea specie. Masculul dorește să perpetueze specia și să aibă acces la femelele din zonă, motiv pentru care trebuie să alunge concurența;
- Canibalism. Peștii Betta sunt canibali, iar orice alt individ care pătrunde pe teriotoriul unui mascul care protejează cuibul în care sunt depuse icrele, reprezintă o amenințare ce trebuie eliminată. Acest lucru este valabil și în cazul femelelor, acestea neavând instinct matern, după depunerea icrelor sau în cazul în care pătrund pe teritoriul unui mascul, fară a fi receptive sexual, vor fi alungate.
Cum identifică masculul femelele receptive de cele nereceptive și cum se reproduc:
- Femelele nereceptive, dar, și exemplarele tinere, adoptă un desen cu dungi orizontale pe când femelele receptive adoptă un desen cu dungi verticale, pentru a anunța masculii de intențiile lor;
- În funcție de cele două caracteristici prezentate mai sus, masculii identifică femelele receptive și încep să le curteze, etalânduși culorile în țoață splendoarea lor.
- Icrele vor fi depuse într-un cuib create de mascul, în care vor ecloza alevienii, iar, după depunerea icrelor, femela este alungata din teritoriu, pentru că exista riscul să mănânce icrele sau chiar alevienii după eclozare.
Concluzie
Comportamentul agresiv al acestor pești magnifici este unul bine întemeiat. Acestia pot conviețui cu alte specii, atât timp cât colocatarii din acvariu nu au trăsături ce pot duce la confundarea lor cu alte exemplare Betta ce ar reprezenta un pericol (adică, culori vii și înotătoare voalate, ex: masculii de guppy, cărășeii).
Totuși, peștii pașnici, de dimensiuni mici, pot sta cu pestii Betta (ex. Zebra Dino, Neoni, Tetra, Sae, Corydoras, Rasbora arlechin, Cardinali, Platty, Molly, Kuhlii). Desigur, aceștia trebuie să respecte criteriile de compatibilitate legate de parametrii fizico-chimici ai apei (pH neutru, temperatura 26 – 29 ͦC )
În încheiere, după ce am înțeles comportamentul lor, sperăm ca peștii Betta să nu mai fie atât de mult marginalizați în boluri sau acvarii de mici dimensiuni, ci vor putea beneficia de acvarii spațioase, în care vor putea avea prieteni.
Pentru a înțelege ce generează aceest comportament agresiv, dar și pentru a demonta mitul mai sus menționat, trebuie să cunoaștem pe scurt istoria și stilul de viață al acestui pește magnific.
Scurt istoric al peștelui Betta
Originar din Asia, confruntările dintre masculii de Betta, cunsocut și ca peștele Siamez, au fost remarcate de localnici. Fiind niște exemplare spectaculoase, masculii își înfoaie aripioarele pentru a-și intimida adversarii, chiar dacă acest comportament se lasă rareori cu lupte, exemplarul mai slab alegând să se retragă. Însă, acest lucru a fost exploatat de localnicii care au început să recolteze pentru lupte pentru care făceau pariuri. Aceștia selectau exemplarele cele mai aggressive în vederea reproducerii, pentru a crește agresivitatea nativă a peștelui.
De ce pestele Betta are acest comportament agresiv?
În mediul natural, reprezentat de câmpuri inundate și mlaștini cu apă de adâncime mică, trăiesc multe specii de pești de dimensiuni mici. Peștii Betta tind să atace reprezentanți ai speciei lor, celelalte specii care nu le seamănă, putând să conviețuiască liniștite cu aceștia.
Totul se datorează modului de viață pe care acești pești îl au. Masculul de Betta stabilește un teritoriu pe care îl apară de alte exemplare de Betta din următoarele motive:
- Perpetuarea specie. Masculul dorește să perpetueze specia și să aibă acces la femelele din zonă, motiv pentru care trebuie să alunge concurența;
- Canibalism. Peștii Betta sunt canibali, iar orice alt individ care pătrunde pe teriotoriul unui mascul care protejează cuibul în care sunt depuse icrele, reprezintă o amenințare ce trebuie eliminată. Acest lucru este valabil și în cazul femelelor, acestea neavând instinct matern, după depunerea icrelor sau în cazul în care pătrund pe teritoriul unui mascul, fară a fi receptive sexual, vor fi alungate.
Cum identifică masculul femelele receptive de cele nereceptive și cum se reproduc:
- Femelele nereceptive, dar, și exemplarele tinere, adoptă un desen cu dungi orizontale pe când femelele receptive adoptă un desen cu dungi verticale, pentru a anunța masculii de intențiile lor;
- În funcție de cele două caracteristici prezentate mai sus, masculii identifică femelele receptive și încep să le curteze, etalânduși culorile în țoață splendoarea lor.
- Icrele vor fi depuse într-un cuib create de mascul, în care vor ecloza alevienii, iar, după depunerea icrelor, femela este alungata din teritoriu, pentru că exista riscul să mănânce icrele sau chiar alevienii după eclozare.
Concluzie
Comportamentul agresiv al acestor pești magnifici este unul bine întemeiat. Acestia pot conviețui cu alte specii, atât timp cât colocatarii din acvariu nu au trăsături ce pot duce la confundarea lor cu alte exemplare Betta ce ar reprezenta un pericol (adică, culori vii și înotătoare voalate, ex: masculii de guppy, cărășeii).
Totuși, peștii pașnici, de dimensiuni mici, pot sta cu pestii Betta (ex. Zebra Dino, Neoni, Tetra, Sae, Corydoras, Rasbora arlechin, Cardinali, Platty, Molly, Kuhlii). Desigur, aceștia trebuie să respecte criteriile de compatibilitate legate de parametrii fizico-chimici ai apei (pH neutru, temperatura 26 – 29 ͦC )
În încheiere, după ce am înțeles comportamentul lor, sperăm ca peștii Betta să nu mai fie atât de mult marginalizați în boluri sau acvarii de mici dimensiuni, ci vor putea beneficia de acvarii spațioase, în care vor putea avea prieteni.
TAG-URI:
DISTRIBUIE:
Collection 2019