Betta splendens

Betta splendens este o specie de peste apartinand familiei Anabantidae alaturi de gurami, leeri, colisa si macropodus. Caracteristica principal a acestor pesti este aceea de a putea respire aer atmospheric printr-un organ situat in cap care se numeste labirint. Pestii inghit aer la suprafata apei, iar oxigenul trece in sange prin intermediul epiteliului respirator ce acopera labirintul.

Origine Pestii beta sunt originari din sud-estul Asiei din bazinul raului Mekong din Tailanda , Vietman Cambogia si Laos. In habitat lor natural traiesc in apa statatoare in iazuri, balti si orezarii.Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii a declarant in pericol populatia salbatica de beta.

Istoric Datorita faptului ca sunt foarte teritoriali pestii beta au inceput sa fie recoltati inainte de secolul XIX pentru lupte.Datorita popularitatii acestor lupte regale Tailandei a inceput sa emita licente de colectare pentru acesti pesti. In anul 1840 el a daruit cateva dintre aceste exemplare unui om care la randul li i-a darui lui Theodor Cantor, un cercetator .In 1949 Cantor a scris un articol unde denumea acesti pesti Macropodus pugnas. In 1909 ihtiologul Charles Tate Regan redenumeste varietatea domesticita a acestui peste Betta splendens.

In Europa ajunge prima data in Franta in 1874 datorita lui Pierre Carbonnier si 1896 in Germania datorita lui Paul Matte.

De-a lungul timpului cu ajutorul mutatiilor, selectiei si hibridizarii s-au obtinut o mare varietate de culori si forme. Practic este pestele cu cele mai multe varietati ce se creste la ora actuala. Cele mai cunoscute varietati sunt: veil tail, croown tail, half moon, delta, urechi de elefant.

Coloristica este data de mai multe straturi de pigmentatie din piele. Stratul dominant sau combinatia de straturi dicteaza culoarea exemplarului.

Conditii de viata. In mod eronat pestii beta au fost tinuti in acvarii sau boluri foarte mici. Totusi, tinuti perioade mari de timp in aceste conditii ei pot dezvolta problele de sanatate. Avand in vedere talia maxima de 5-7 cm la care ajung au nevoie de un acvariu de minim 10 l.

Temperatura optima se incadreaza in intervalul 24-27 °C . Desi pot tolera temperaturi in afara acestui interval, durata lor de viata se poate scurta si pot devein susceptibili la diverse boli.

PH-ul optim pentru beta este unul neutru. Pot tolera totusi schimbari foarte mici de pH. Problema cea mai mare este conceptia gresita ca pot rezista intr-un acvariu fara schimburi de apa, iar acesta creste riscul de aparitie a putregaiului inotatoarelor, o boala bacteriana comuna la speciile de apa dulce.

Tinut in conditii optime beta traieste in medie 3-5 ani, dar exista cazuri de exemplare care au trait 7-10 ani.

Hrana, Pestii beta sunt carnivori, hranindu-se in salbaticie cu nevertebrate, larve de insecte, creveti. Tinand cont de acest lucru mancarea lor in captivitate trebuie sa fie cat mai apropiata de cea naturala. Pot fi hraniti cu mancare congelata sau granule speciale ce se scufunda .

Comportament. Beta este un peste foarte territorial si nu se recomanda sa fie tinuti doi masculi in acelasi bazin. Chiar si unele female pot devein agresive daca nu au sufficient spatiu. Atat masculii cat si femelele isi infoaie branhiile si inotatoarele ca sa exprime agresivitate sau disponibilitatea pentru imperechere.

Daca sunt speriati le apar pe corp dungi orizontale, care sunt mai vizibile la female datorita faptului ca sunt mai slab colorate decat masculuii.

Sexarea. Masculii de beta sunt mai intens colorati decat femelele, iar la majoritatea varietatilor masculul are inotatoarele mai lungi.

Reproducerea. Masculul construieste asa numitul cuib de spuma la suprafata apei, in general fixat de un obiect care stapunge luciul apei, in care vor sta icrele fecundate. Femela adopta dungi transversale pe corp care afirma disponibilitatea de reproducere. Daca ambii sunt pregatiti se apropie unul de celalt cu inotatoarele infoiate si cad pe fundul apei. Femela depune la fiecare astfel de dans intre 10 si 40 de icre care sunt fecundate extern. Masculul cara aceste icre in cuibul de spuma si uneori este ajutat de femela. Dupa depunere femela este alungata.

Icrele raman in grija masculului. Ecloziunea are loc in 24-36 de ore, iar alevinii mai stau in cuib inca 2-3 zile pana se resoarbe sacul vitelin si pot inota liberi in pozitie orizontala.

Alevinii nu poseda labirint. Acesta se dezvolta intre 3 si 6 saptamani de viata. Rata de crestere a puilor, difera unii putandu-se maturiza chiar si la 5 luni.

Contrar ideilor preconcepute beta poate fi tinut cu alte specii de pesti, totusi el nu este compatibil cu pestii lenti, mici si cu inotatoare voalate sau cu pestii care au obiceiul sa ciupeasca inotatoarele